joi, 9 noiembrie 2017

sunt plina de talent pe manutzele astea pana la coate

Haideti sa ma laud cu faptul ca am facut multe lucruri bune de cand nu ne-am mai vazut.
Ma inscrisesem de prin vara la un curs de bijuterii, ca toamna e deprimacioasa in general si cica e bine sa ai hobby-uri, zic specialistii. Si tot ei zic ca noiembrie e cea mai putin insorita luna a anului, deci trebuie ocupata cum se cuvine. Nu ma gandeam eu c-o sa ajung sa si fac ceva, dar uite ca nu e imposibil. Cursul e o data pe saptamana, cate 5 ore, de la 18 la 23. Nu credeam c-o sa rezist ritmului, dar e bestial, nici nu simti cum trece timpul. Atat de repede ca la primul curs am uitat sa replatesc stationarea si-am luat amenda, ho ho. Cu tot cu alarma pusa la telefon, ce credeti?

Proful e un bijutier cunoscut, un fel de inger cu o mie de maini si asistenta lui e tare draguta. Cursul e unul practic: ni se prezinta notiuni teoretice pe scurt, apoi se trece la prezentarea proiectului (la nivelul 1 sunt 5 proiecte) tot pe scurt si-n final la realizarea lui de catre noi. Fiecare proiect incepe dupa finalizarea celui precedent. Studentii sunt amestecati, vreo 7 nivele, in fiecare clasa. Unii au deveni ei insisi ingeri cu maini. Din cei 10 eu si o norvegianca suntem incepatoare, dar ea a mai lucrat cu o prietena, deci adevaratul profan sunt eu, dar ma stiti necomplexata. :)

Proiectele realizate pana acum au fost:

1. Verigheta plata cat de lata si ce marime vrem noi. A mea a iesit bestiala si exact marimea lui P care a dat pe spate de bucurie si-o poarta cu mare drag. Am inceput cu o placa pe care am indoit-o manual, am lipit-o, pilit-o, batut-o pe un suport special si polizat-o la sfarsit. Proiect supersimplu. Variatii pe aceeasi tema se pot face adaugand niste operatii in plus prin care se obtine bombarea la exterior si/sau interior, plus anumite modele/imprimeuri/texturi. Urmeaza la nivelul2.

2. Lant sau bratara cu zale ovale si rotunde (triunghiulare sau alte forme, dar cel putin doua diferite si cel putin 20 de zale), cu sau fara model. Eu am ales varianta aplatizata, convinsa fiind ca le fac la vreo presa, vazusem unele de model. Proful mi-a dat ciocanul in mana si mi-a zis ca pot sa le aplatizez cat vreau si sa fac exact modelul dorit. Pe bune? Hhahaha, nu credeam niciodata ca un simplu ciocan poate face minuni.
La proiectul asta am pornit de la bobite de argint pe care le-am turnat intr-un lingou/bara pe care am laminat-o, apoi tras in fire de cat de groase voiam noi. Eu am vrut zale groase de la inceput ca-mi casunase pe alea cu model(2mm) si sincera sa fiu mi-era lene sa fac firul mai subtire si mai lung ca la fiecare dublare a lungimii trebuia sa-l reincalzesc cu flacara pentru a-si pastra maleabilitatea, altfel risca sa faca fisuri.
Dupa tragerea in fir acesta a fost rasucit in jurul a doua andrele din plastic lipite una de alta cu scotch, obtanandu-se astfel arcul oval care a fost taiat pe lungime cu bomfaierul. Mda, ce credeati? Obtinem astfel minunatie de zale ovale care se lipesc, apoi se aplatizeaza.
Zalele rotunde as fi vrut sa fie mai mici, dar cu cat sunt mai mici cu atat mai greu de sudat si-am zis sa nu risc. Am sudat zalele rotunde la sfarsit, desi in mod normal ar fi fost sa le sudez invers, va las pe voi sa ghiciti de ce. :)))
Proful mi-a zis ca puteam sa fiu mai atenta la sudura, dar ca e totusi bine. Adevarul e ca mi-a fost lene sa le polizez cum trebuie dupa si facusem paietele de lipit cam mari desi mi se spusese ca nu e nevoie si ca toti facem greseala asta, dar ma stiti incapatanata. :)

3+4. Pandantiv si inel sculptate in ceara si turnate apoi prin metoda cerii pierdute. In ceara se sculpteaza pozitivul, adica  exact obiectul dorit care se muleaza in ghips unde se toarna in final metalul. Asta e si metoda utilizata la turnarea sculpturilor din bronz.
Nu credeam ca o sa-mi placa sa sculptez, am fost intotdeauna convinsa ca nu am talent. Nu ca acum cred altceva, dar imi place la nebunie sa ma joc cu ceara care e un fel de plastic moale, nu e chiar ceara de lumanari si care se sculpteaza bine cu freze mici, cutite de sculptat minuscule, pile, etc.
Obiectul trebuia sa fie unul 3D, nu doar placa. Greu al naibii sa te hotarasti la design. Eu am pornit de la ideea de a face ceva asimetric si oarecum abstract ca pandantif, ca daca gresesc se poate corecta usor.
Am pornit cu floarea lui Warhol in minte si-am experimentat un pic. A iesit chestia asta careia as vrea sa-i pun boabe de argint/aur in mijloc sau macar sa i-l oxidez. Sa vad dupa turnare. Suprafata am lasa-o special asa "rough". Rugoasa?
Spatele nu se vede, e golit, asta e cea mai mare smecherie, ca se goleste cu o freza si ideea e sa iei cat mai mult ca sa fie pandantivul usor, dar sa nu treci totusi dincolo.

Inelul e inspirat dupa un design cunoscut numit "diamond" si-mi place mie la nebunie dpdv conceptual, doar ca anoul la cel original e pe rotund, cu urme groase de cutit, pe cand al meu e plat (mai usor de facut) si urmele sunt de pila, dar foarte dragut totusi, pe asta abia astept sa-l torn. Am uitat sa-i fac poza la final, aici nu e chiar terminat, dar era aproape ora 23, deci da.

5. si nerealizat inca este un pandantif placa, ajurat. Adica un fel de cutiuta deschisa in spate, cu un model decupat. Asta chiar o sa fie ceva, ca nu ma omor dupa decuparea cu ferastraul si-n plus e destul de mic totul. Vom vedea.

Ei, nu-i asa ca-l talentata pentru o incepatoare? Si modesta cum ma stiti.















luni, 6 noiembrie 2017

Primarul care ne scrie poezii... sau cum inca luam suturi in cur

"Dernière publication ce soir, c'est promis.
J'ai eu un flash ce matin.
J'ai pensé aux bernaches, les oies sauvages, qui volent en «V» dans leurs migrations.
Aux bernaches qui chacune leur tour prennent la tête, pour une période de temps, puis laisse la place à une autre plus en forme et ainsi de suite.
Je me sens comme la bernache à qui c'est le tour de mener le groupe, de prendre le «lead», pour un bout.

Depuis 4 ans j'ai volé avec les autres, parfois à la traine mais plus souvent près de la tête. Je n'étais pas toujours d'accord avec la direction prise par le leader mais je l'ai respectée. J'ai travaillé pour le groupe, avec le groupe.
J'ai été chercher des victoires aussi des fois, j'ai réussi à changé le cap, les autres m'ont suivi. Des fois ça n'a pas fonctionné non plus.
En tout temps je l'ai fait en respectant les règles, mes collègues, les employés et surtout, mes concitoyens.
C'est à mon tour maintenant, avec mon expérience, mes idées et mon énergie, de prendre la tête.
Avec vous derrière moi pour me supporter, m'appuyer, car ça ne se fait pas tout seul.
Je désire travailler POUR VOUS, AVEC VOUS.
Pour un temps, puis laisser la place à quelqu'un d'autre...
C'est ça que j'avais envie de vous partager ce soir.
Vous trouverez un autre candidat à la mairie qui vous écrit de la poésie de même!
Bonne nuit, bonne semaine".

Dupa ce au epuizat toate promisiunile posibile si imposibile, candidatii nostri la primarie au inceput sa improvizeze. Ba unii ne-au spus si poezii.

Traducerea relativa:

"Ultima publicatie din seara asta, promit. Am avut un flash in dimineata asta. M-am gansit la pasarile acestea, gastele salbatice care zboara in V in migratia lor. La gastele care preiau una cate una controlul in fruntea grupului pentru o perioada de timp, lasand apoi locul alteia mai in forma si tot asa.
Ma simt ca o gasca careia i-a venit randul sa conduca grupul, sa fie in frunte, pentru un moment.
De 4 ani zbor in formatie, uneori mai in coada, dar de cele mai multe ori spre in fata. Nu am fost intotdeauna de acord cu directia indicata de lider, dar l-am urmat... bla, bla, bla".

Dupa ce s-a incheiat votul si primar a iesit candidatul babelor ca tinerii nu s-au dus la vot iar noi le-am separat pe-ale noastre ca fraierii intre primii 3 cei mai interesanti (au fost 6 candidati la primarie), am zis ca n-o fi dracul chiar asa de negru. Partea buna e ca am dat cu aia vechi afara, a ramas doar unul dintre ei.
In timp ce mai ca plangeau aia pe Forum si eu insami aveam palpitatii de nervi, am scris totusi un discurs incurajator-constipat: "Felicitari noilor alesi. Sa privim spre viitor, prieteni, acesta nu-i sfarsitul ci doar un pas inainte" - gandindu-ma evident la sutul in cur - si care evident ca a starnit hohote de ras.
Macar nu sunt pe dinafara, Marc candidatul meu a iesit pe locul doi, hahahah, ce consolare.
Si-am cunoscut oameni minunati, ma simt mai ceva ca la bunica in sat unde toata lumea cunostea pe toata lumea. Stim fiecare din ce gasca face parte: intelectualii de stanga/ visatorii de-a dreptul/ "tinerii" oameni de afaceri verzui, etc.
Cu parcul de caini nu stiu cum va ramane ca asta de-a fost ales e singurul care nu s-a pronuntat, adica mi-a zis mie intre 6 ochi c-o sa rezolve, ceea ce nu inseamna nimic. Am zis ca o sa facem poteca la primarie si-o sa radem de ei pe forum, altceva nu putem face. Oricum nu stiu daca v-am zis ca de aprobat s-a aprobat parcul, dar nu exact cum il vrem noi. Lupta e castigata doar pe jumatate, pi...a ma-sii, c-asa-i viata asta, o lupta continua. :)))))

In rest, aici au cazut frunzele ceea ce va doresc si d-voastra!

joi, 28 septembrie 2017

poza cu pesti

Erau atat de multe alge, ca nu puteam sa vaslesc decat la suprafata, iar cum caiacul asta e destul de slabut dpdv calitativ, zici ca vaslesc fara directie. Nu ca n-ar fi partial adevarat, stiam ca vreau sa merg intr-acolo, incercand in rastimp sa ocolesc si nu stiu ce pietre zarite in ultimul moment. Ma si vedeam cazuta in apa, cu parul padure.

Au fost niste zile foarte bune in care am profitat maxim de vremea calda, de apa limpede si timpul liber. Doar P a fost mancat la propriu de tantarii de pe mal in timp ce se juca cu drona, dar e si asta o alegere personala, aveam un cort contra tantarilor destul de mare in care a refuzat sa intre. 
Eu am ales caiacul, el tunsul ierbii. Apoi au venit la el alti baietei din vecini si s-au jucat toti cu jucaria, scarpanandu-se de tantari. :)))

Ma bate gandul sa amenajez un container ceva pe teren, pentru a putea dormi acolo, seara era tare greu sa ne desprindem de atmosfera. Bine ca ar merge si-un cort pentru inceput, daca nu mi-ar fi atat de frica de tantari si rasi (lynx) ale caror urme de pasi le-am vazut prin niste cotloane.
Pana una alta ne pregatim de iarna canadiana. Ceea ce nu stiu daca sa va doresc... :)

vineri, 18 august 2017

cb slang

Dupa 3+3 zile de ascultat prin statia CB radio ce zic camionagii pe soselele din US, am ajuns sa injur mai rau ca un birjar. Numai accentul nu-mi iese, ca toti au accent de sudisti, pe cand al meu e tot de .ro, fir-ar! P se tavaleste pe jos de ras.

Poate ca n-or fi ei spuma intelighentiei americanesti (de astia ma pot lipsi), dar au un simt al umorului doborator si o imaginatie debordanta a.i. sa descrie pe unde, cum si eventual in ce scop e ascunsa politia si nu numai.
Ceva de genul: "A bear cub into silver wrap is taking the pictures ..." care insemneaza radar amplasat intr-o masina argintie... in cutare loc.
"Ursii" sunt de multe feluri, trebuie sa cunosti diferenta dintre ei ca sa stii despre ce politie e vorba, ca una e un "baby bear", alta un "full grown bear"(politia statala/trooper) si cu totul altceva un "city kitty" (politia locala).

Altele misto: 
Fender Bender = crash/ accident
An organ donnor = motorbike
Pregnant Rollerskate = a Volkswagen Beetle
Suicide jockey" = a truck carrying explosives
Kojak With a Kodak- police officer with radar
Mistake On The Lake = Chicago/ Illinois and Cleveland/ Ohio
Si cea mai tare: Idiot Island= California; HAHAHAHHAAHHAHAHHAHAH

Discutiile lor sunt super haioase, mai ales cand stau in trafic 9, 10 ore pe zi si fara pilot automat ca ultima data, cand masina noastra cea noua, dupa ce aproape ca a condus singura o zi jumate (cu pilot automat asistat, mare fason, tzatzo!) a decis ca nu mai vrea sa-l activeze nici moarta si sa vezi apasare pe pedala de acceleratie pana ne-au sarit ochii din cap. Nu ca ar fi rigida pedala, e cea mai usor manevrabila masina pe care am conduso vreodata, dar incearca sa tii ritmul cu un trafic in care mai toti au pilot automat si unde e plin de camioane. :)


marți, 11 iulie 2017

nu vreti sa (re)construim comunismul impreuna?

aaaaaiiii maaaa, il facem misto de data asta, cum ne place noua!
ia uite ca tinerii frumosi si liberi din germania/europa de vest au si inceput. oare ai nostri ce mai asteapta?



miercuri, 5 iulie 2017

dumnezeu

e asta.
Cel care hotaraste ca un nou nascut moare acum prin deconectare de la aparate si neaparat "in tara lui" si nu undeva aiurea in incercarea chiar si disperata de-a-i salva/prelungi viata.
Din nou si iarasi statul stie mai bine decat parintii. Ba ii si pasa mai mult.

Nu prea vad multi parinti revoltati in jurul meu, or fi avand altceva pe agenda...



sâmbătă, 1 iulie 2017

Zone Zéro

Je bois du vin
Je tue le temps perdu
À boir le vin
De l'amour éperdu
Il es trop tard mon miroir
Et je ne peux rien faire
Car le chemin derrière
C'est le mien

Je bois du vin
Je tue le temps perdu
C'est le destin
Des fous et des pendus

À trop vouloir
Ce qu'on aurait pas su
Si on était
Resté sagement chez soi

Monde parfait
Je ne te cherche plus
Et j'ai cassé
Le miroir en morceaux
Et ce sourire
qui me sert de tombeau

Zone Zéro
L'endroit où tu pleurs et tu penses que tu ris
Zone Zéro
L'endroit où tu meurs et tu penses que tu vis
Zone Zéro
L'endroit où t'as peur et tu penses que tu pries
            Jean Leloup- Zone Zéro

marți, 27 iunie 2017

Inclusive, inclusive, but selective. :)

Uite un exemplu care ilustreaza atitudinea de ma enerveaza la astia care au devenit peste noapte detinatorii binelui, al frumosului si-al adevarului insusi, al caii.
Ce cale? Poteca aia ingusta, cararuia pe care au mai cutreierato si altii si chiar si eu, "baiet fiind"? Sau aia era padure? Ei, na!

 Incluziune, incluziune, dar sa fie selectiva, tovarasi.

Cam asa a mers treaba la parada gay de la Chicago unde nu ajungea sa fii LGBT, trebuia sa fii LGBT "bun", altfel ti se spunea ia du-te tu si plimba steagul pe la alte mese! :))))

« ZDyke March organizers removed participants waving Jewish Pride flags because they were 'triggering' ».

« Laurel Grauer, a member of the Jewish LGBTQ organization A Wider Bridge, told the Windy City Times "it was a flag from my congregation which celebrates my queer, Jewish identity which I have done for over a decade marching in the Dyke March with the same flag."
 "They were telling me to leave because my flag was a trigger to people that they found offensive," she added».


Bai, nu e ca si cum femeia aia si-a confectionat steagul special cu-o noapte in urma ca sa ofenseze pe cineva, cica cu ala defileaza de zece ani. Si hopa, dintro data nu mai corespunde steagul. Cu ce nu mai corespunde? Pai cu viziunea, monser, cu unghiu', cu coloarea si cu tonul. Asta ca sa nu zic cu umbra. Nuuu, nu e vorba de antisemitism, nu-i asa? Dar s-ar fi simtit unii lezati taman acum, am ghicit noi in ghioc... Nu spui unde, ca nu e frumos.


Luatz de cititz aici, daca vretz.
http://www.haaretz.com/us-news/1.797650?v=A79065AB8B9B8800C359FCA985D929F3

http://www.slate.com/blogs/outward/2016/01/25/creating_change_protest_of_a_wider_bridge_was_anti_semitic.html

sâmbătă, 24 iunie 2017

Ca sa vedetz ce de mai de lume buna cunosc/ era sa cunosc

Acum ceva vreme l-am cunoscut pe Bruno, un celebru producator de film, pare-se. Bine ca dupa mine putea sa fie si dumnezeul producatorilor, ca tot habar n-as fi avut.
Ca sa va dati seama ca habar nu am, eu stiam vag cum arata Ben Affleck pana mai ieri. Cu el nu m-am intalnit si sincer m-as lipsi de placere, mai ales dupa ce l-am vazut intr-un video la o dezbatere politica, in plina criza de isterie si pana de idei. E nasol ca barbat sa-ti pierzi suflul din dorinta de exprimare, cu lacrimi in ochi, dar sa n-ai argumente. Va jur ca era tare afectat de un subect de-asta de care sunt afectati azi actorii la Hollywood, sarmanii, ca tare grea e veata pe colinele de la Malibu.
Am fost eu, da, e nasol, sunt si serpi!


Nu ca femeilor le sta mai bine sa se isterizeze, dar noi macar putem da vina pe fazele lunii... De pilda pe Meril Streep am inteles-o cu discursul lacrimos de la Oscaturi de-a facut ea sa planga de emotie toate fomeile sensibile. Am zis ca nu stii cum te loveste senectutea, ca termenul menopauza nu stiu daca mai poate fi folosit azi cand nu toate femeile ajung acolo. Ce daca in calitate de prietena cu nenea ala acuzat de pedofilie, i-a luat apararea? Meril Streep e Meril Streep, dragilor, ii putem trece cu vederea niste derapaje marunte, mai ales cand loveste strasnic in dujmanul nostru comun.

Da' tu, Bene maica? Sa te sufoci de criza de nervi, frumos itz sade?
Partea buna e ca acum stiu cum arata Ben Afflek si mai stiu si ca e sensibil. Cred ca as suporta chiar sa vad un film cu el. Nu stiu cum am ajuns aici, da' n-o sa sterg acuma tot doar pentru ca n-are lagatura cu restul?

Asadar ma intalnesc cu producatorul care voia sa-si mute sediul casei de productie si eu chipurile puteam sa-l ajut. Bruno e un ins volubil care cand aude ca-s romanca incepe sa-mi spuna cat ii apreciaza el pe romani (mvai, mvai) pe care-i cunoaste bine ca a facut deja trei filme in Ro, ultimul anul trecut. Si cum sunt romanii muncitori si asa si pe dincolo in comparatie cu bulgarii, de pilda. Mno.

Stii, eu fac filme, zice el. I-auzi, zic eu, ce bine!
Sunt prieten cu M. MM.
Aaaa, da? Pai asta chiar e ceva, zic.
Am ajuns la discutia despre coruptie, ca tot eram in faza #rezist si incep eu sa ma ambalez cum ma ambalez de obicei mai ales cand nu ma priveste si ma plang ca furaciuni, ca noaptea ca hotii, de-astea inutile.

Bruno incepe sa rada si-mi spune ca el nu s-a suparat defel c-a trebuit sa mai dea o atentie ici, una colo, nimic serios, doar asa de placere cate un "buchet de flori" sa mai rezolve din probleme.
Stii, imi zice, daca eram in alta tara europeana n-as fi reusit sa fac atatea intr-un timp relativ scurt. Sunt prea multe restrictii in general. In Romania am filmat mult.

I-auzi, noroc cu romanii ca sunt de gasca, am zis razand si intrebandu-ma daca n-ar fi normal sa-mi vina sa plang.
Ei, dar cine dracului mai stie ce e normal si ce nu?
Parca vad ca trebuie sa scoatem cuvantul asta din dictionar, a devenit caduc.

Faza cu negocierea/discutia nu pot s-o descriu. Pot sa spun doar ca am primit propuneri la care nu ma asteptam. Nu, nu sa joc in filme desi pe bune ca sunt irezistibila. Am #rezistat insa si n-o sa am casa de productie in galerie. Fir-ar, as fi putut ajunge celebra!











marți, 30 mai 2017

How many f...ing times, ma?

Sa ne dixtram copii, ce pana noastra colorata? Ca doar ne dixtram pe banii nostri!
Io propun sa ne ducem pe rand, cate 100, 200 pe zi, asa... si sa-l intrebam, mai are fo 3 ani pentru raspuns. Si-ntre timp il tinem si ocupat...

Cred ca as avea serioase dubii pe cine sa pun stampila intre acest distins domn si Ponta Victor Viorel, daca ar candida pentru aceeasi functie. Iar daca va intrebati daca am pus deja stampila pe el, raspunsul este: Bai copii, votul e secret, dar prostia e la vedere.

PS- Ascultatz pana la sfarsit, dragilor si observati frecventa "aaa"-urilor.
PPS- Noi vrem globalizare si dreptul la selfiuri nenumarate si la sosete colorateeeee!!!! Offff, si dreptul de a lacrima din cand in cand in pauza la cate-un razboi, intre doua raiduri aeriene, ca da bine la gospodine, dac-o mai exista asa ceva prin tara asta mare ca gradina domnului...


Si totusi: How many times, ma'n ......., onorabil domn prim ministru?

miercuri, 24 mai 2017

Rahat turcesc sau autohton?


Ia uite inca una de la “partea frumoasa” a americii, cica n-ar trebui sa ai restaurant cu un anumit specific (indian, chinezesc, mexican) daca esti alb, chiar daca ceea ce servesti e autentic. Ca cica e “cultural appropriation”, adica le-ai furat retetele alora care tot vor sa intre peste tine de esti nevoit sa faci gard, mama ta de nemernic alb suprematist si furacios de retete culinare pe deasupra.

Bine ca si in Canada de exemplu acum vreo doua saptamani au interzis expozitia de pictura a unei tinere studente la arte pentru ca era canadianca alba si operele ei aveau elemente picturale de influenta autohtona. Problema nu era de “plagiat” ci de “cultural appropriation” care e o chestie inventata acum (desi conceptul nu e nou) si care face trimitere la postcolonialism si la faptul ca nu ai voie sa folosesti nici-o inspiratie alta decat a stramosilor tai albi. Cu alte cuvinte, izoleaza cultura, care poti. Ar fi totusi interesant de scris un articol serios intorcandu-ne la colonialism si care sa contina surse de incredere, asta ca sa intelegem diferenta intre problematicile serioase aka furtul de cultura (vezi infiintarea primului muzeu din lume, cel britanic) si frectia de care vorbesc astia azi care nu face decat un deserviciu culturilor  mai sus mentionate.


Azi aveam o ora de cascat gura intre doua intamplari si-am intrat la Zara. Am vazut o bluza gen ie, imi pare rau ca n-am pozat-o, cu niste trandafiri cusuti pe musca de jurai ca-s romanesti. Puteau foarte bine sa fie de inspiratie bulgara/vulgara sau din oricare alt colt de lume, dar m-a apucat rasul gandindu-ma ca uniunea europeana ar trebui sa aiba un departament special de “apropriere” de-asta culturala care sa-i vaneze pe astia de-si insusesc cultura altora, mama lor. Sa vedeti atunci bataie pe sarmale, fratilor, pe care sigur c-o sa si le revendice turcii sau ce natii de la portile orientului le mai au, ca doar se stie ca ei ne-au cotropit si noi le-am furat, e logic! O sa ramanem si fara rahatul din cultura, ca sa nu mai vorbim ca nu stiu cum or sa extraga ciubucul din noi.

Daca ma gandesc bine noi romanii am fost chiar pionieri si-n neo-marxism care a urmat snur dupa marxism, asta ca sa nu ne iesim din mana. Am rezolvato si pe-asta cu cultura, de mult. Decat sa si-o insuseasca altii si/sau sa se inspire, mai bine am lasato sa moara.
Ne-au mai ramas totusi ia si calusul. Si sarmalele de origine incerta. Sa le aparam fratilor! Fasolea cu carnati nu cred ca e in pericol ca produce gaze.

Dar ca sa ne intoarcem la America adorata, trebuie ca unii se plictisesc de moarte ca sa inventeze asa tampenii si sa-si imagineze ca e cineva cu capul la locul lui care sa-i ia in serios. Sau ca dupa ce vin cu cacaturi de doi lei (pardon, dar rahatul e luat), se pot intoarce apoi sa denunte chestiuni serioase si pot fi luati in seama?

PS- N-am vrut sa intru in amanunte serioase, dar ma intreb si va intreb totusi cate din operele de arta mari ale umanitatii ar mai exista, daca nu ar fi existat schimburi culturale? Imi vin in minte cateva curente artistice incepand cu avandardele inceputului de secol 20. Nici nu vreau sa ma gandesc cate opere literare n-ar fi trebuit scrise pe acelasi motiv. E ca si cand ai zice ca daca autorul X care a imaginat sau s-a documentat pentru a realiza o opera cu inspiratie din alta cultura n-ar fi realizat opera respectiva, e clar ca un altul provenind din ea ar fi facuto negresit...


Aici gasiti articolul, am pus mai jos doua "print screens", poate cumva nu poate fi deschis de toti si-ar fi pacat sa nu vedeti pana unde merge prostia umana.
http://reason.com/blog/2017/05/23/someone-created-a-list-of-ethnic-restaur














duminică, 21 mai 2017

"hate silence" nu e inca reglementata. baiiii, ati uitat!

.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................................

vineri, 19 mai 2017

Castori nu aveam

Acum avem. Vecinul ne-a zis ca trebuie ca e vreo noua familie care-si face casa. Pai da, ca au plecat cu 3,4 copaci mai mici, de 2,3 metri inaltime, dupa ce i-au pus la pamant, numai ei stiu cum.  La ce munca au depus, chiar ca-i meritau. Sa vedem daca se intorc sa termine ce-au inceput si eventual sa faca si curat.
O pasare si-a facut cuib pe o scara rezemata de containerul nostru metalic folosit pe post de garaj bun la toate, ca altceva nu avem pe terenul asta. Dar nici nu e nevoie, peisajul e dumnezeiesc, e bine sa venim cu cortul. In cuib erau doi pui carora ma-sa le dadea mancare. Noroc ca avem o alta scara, pe-aia nu o mai miscam de-acolo. Din respect pentru ea nu i-am facut poza, ca doar nu era s-o deranjez.

Puiului de "suisse" (chipmunk) care mi-a tinut companie cateva ore data trecuta i-am dus alune pe care le-am lasat la locul stiut. El nu era acasa. Trebuie sa vi-l arat, e adorabil. Am lasat o mana de alune si langa o gaura in pamant, la radacina unui pom. Vorba lui P, sa vezi bucurie cand ies aia ce-or fi la aer si gasesc alunele. Eu sunt de parere ca asa poti incepe sa crezi in dumnezeu. :))))

In rest toate bune si frumoase la noi, au fost valuri pe lac azi, dar numa bun de caiacit cat P a facut un foc de lemne. Ma gandeam doar "sa nu caz", ca dracu ma lua in apa aia rece. Dar n-am cazut, ca ma stiti iscusita.
Ca veni vorba, azi am cazut de acord ca asta e locul unde sa iesi la pensie. O casa cu doua odai ca a bunicii, data cu var si o gradina de zarzavat in spatele casei sau in fata, direct pe mal, ca poate le-o fi si foame castorilor, dupa munci. Apoi restul terenului lasat exact cum e, fara pavaje sau gazon cu chimicale, doar tunsa iarba aia si data la cal. Copacii curatati putin sa nu ne cada ditai crengile in cap si cam atat. :)))))
Cei doi vecini imediati n-au drept de constructie deci ramane semisalbatic la ei (au cate un container si barcute cu panze de tot felul), ceilalti vecini sunt departe, iar in partea cealalta incepe  no man's land care se intinde pana la granita cu sua.

Vise, vise, pana una alta facem bataturi la maini de la curatat terenul de crăci (ă-ul asta l-am luat imprumut ca nu-i totuna cu sau fara). Sunt zgariata pe maini, dar parca e mai bine decat sa ma zgarii pe creier pe unii interneti si parca nici in viata reala de oras nu mai e cum era.
S-a umplut pamantul de corecti de tot felul, nu mai poti sa tragi un partz neconform, ce-ar fi sa ne retragem in natura?
Voi ce mai ziceti, bucurosi, voinici?



joi, 11 mai 2017

Intalnire la nivel inalt

de dimineata, la mine-n gradina.


Cel negru e prietenul meu Virgule, asta gri cu ghete albe e nou, cred ca-l botez Circumflex. O sa pun poze in curand cu Hashtag si Trait-d'Union.
Pe Hashtag il cunoasteti, e veteranul ala de vine de 5 ani, iar Trait-d'Union est nou si el (presupun ca l-au adus si abandonat vreunii de prin nu stiu ce cartier in acceasi perioada cu Circumflex), e alb-negru, cam jumi-juma si mananca parca e spart. Am senzatia ca Trait-d'Union est pisica, poate ar trebui sa-i zic Trema?

Sa-i vedeti cum stau cuminti la coada sa manance, ar da lectii de respect multora dintre noi.
Azi dimineata stateau in iarba in spatele curtii, langa Cedri care e legata ca de obicei. Nici macar nu se bat.
Si da, P le da de mancare la fel ca mine, iar pe Virgule iese sa-l mangaie, ca asta vine dupa mangaieri, are colier la gat, deci teoretic si stapani.
Poate o punem de-un refugiu, tipul de la magazinul de mancare de pisici a ajuns sa-mi dea pungi intregi degeaba, la cat a vanzare si reclama ii fac. :)

miercuri, 26 aprilie 2017

"Daca nu cer prea mult"

" - Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj? "


Daca nu cer prea mult, Marin Sorescu 

luni, 20 martie 2017

a doua varsta

Imi doream de ceva vreme piesa asta. De fapt la inceput nu ma frapase, cred ca aveam prejudecati in ceea ce priveste sclipiciul si-n plus preferam o lucrare cu pilule colorate la care ma gandeam zi si noapte. Lui P ii placuse asta de mult, dar zicea ca e greu de gasit un spatiu convenabil pentru expus. Ca doar n-o s-o punem in sufragerie. 

La un moment dat s-a produs un declic la mine-n cap, declansat de-o intamplare anume si am realizat ca-mi place mult lucrarea. De fapt cred ca i-am inteles  brusc mesajul, dincolo de o banala "vanitas" ce parea la prima vedere. In plus, executia e impecabila. Fotografia nu-i reda subtilitatea, din pacate. Ba mi-am luat si-un colier dragut cu mai multe cranii mici din strasuri, gasit ieftin intr-o bijuterie in us pe care nu sunt sigura daca sa-l port asa cu 5,6 cranii sau sa scot doua din care sa-mi fac si niste cercei, pentru alternanta. P rade de mine de fiecare data cand vede ceva cu cranii, cica nu vrei sa-ti iei?

Cum lucrarea la care ne uitam noi la Montréal era destul de mare si problema spatiului de amplasare ramanea, am inceput sa-mi intorc creierul pe dos in cautare de solutii. Ii spusesem lui P ca-i gasesc un loc bun, dar nu ma credea. Sufrageria era exclusa, chit ca ce avem acum acolo merge extrem de bine, daca n-ar fi problema de socat vizitatorii. Nu de prieteni e vorba, dar intr-o casa de om mai intra unul, altul si nu toti iti inteleg alegerile (nu ca asta ar fi grija reala), plus ca singurul spatiu potrivit ar fi fost aproape de masa... Parca nu ma simt bine s-o asez pe soacra cu farfuria de supa fix in fata craniului, mai ales ca are o varsta. :)

Intr-o zi mi-a venit ideea. Da, bai! Unde altundeva ar merge o lucrarea ca asta, in afara de subsol unde era mare pacatul s-o bagam, daca nu la capatul culoarului? Am renuntat totusi la formatul mare pentru unul mic ce se incadreaza bine in spatiu, desi eu l-as fi vrut doar un pic mai mare.

N-a venit multa lume in vizita, sunt curioasa cum vor reactiona musafirii, desi nu stii niciodata cine pe cine socheaza...
Avem deja o alta lucrare contemporana cu niste seringi care a produs deja reactii de tot felul. Intr-o zi a venit in vizita un amic, basist american foarte cunoscut care a dus o viata tumultoasa de artist cu turnee si tot tacamul. Basca faptul ca s-a nascut si a crescut la Hollywood din/cu parinti actori. La maturitate s-a mutat la Montréal si s-a pus ca omul serios la casa lui, linistit, cu sotie, copil si toate cele. Noi asa l-am cunoscut, asezat.
Vede deci lucrarea si ne declara ca din tot ce avem pe pereti asta-i place cel mai tare. Priveste bine opera, mai discutam de alte doua, trei si ne spune ca o prefera tot pe aia, de departe. A fost singurul care a reusit sa-i descifreze perfect mesajul, rapid, fara sa-l cunoasca pe artist si fara sa-i stie nici macar titlul. 
Cand l-am intrebat cum a reusit, m-a privit scurt si-a zis fara sa clipeasca: " Cunosc bine la ce si cum servesc instrumentele astea. Plus ce sentimente starnesc. Sunt dependent de heroina."
Mda!






joi, 2 februarie 2017

decat

sa construim un zid, zic niste neni simpatici pe care-i ascult eu la radio in US (Jack Fm, da, da, aia din California), mai bine construim o piramida.
Ei uite de-asta ii iubesc eu pe americani!
Rectific. Si de-asta.



miercuri, 1 februarie 2017

nici macar pe lumea cealalta

nu e socialism.
si nici macar acolo nu suntem toti egali sau cel putin asa sustine cineva care s-a intalnit cu d-zeu si ne-a povestit asta pe fb.

eu am totusi o nelamurire: de ce plangea domnul acela deznadajduit si ostenit, pe dusumea? de tristete ca va ocupa acealasi loc in viata de apoi cu orice amarat fara d-zeu? si ca n-are si el un avantaj acolo, cat de mic, din faptul ca munceste din greu sa propovaduiasca intelepciunea divina? :))))

caiti-va! si chiar daca nu va caiti, dati si voi macar un share acolo, poate ca d-zeu are cont fb si numara like-urile.



marți, 17 ianuarie 2017

lamai 1

Vecinul meu canadian "ontarien" din Florida, care are casa cu doua usi mai incolo, in diagonala, tot pasare de zapada si el, imi face semnul victoriei de cate ori ne intersectam, el cu motocicleta si eu cu masina.
Singura data cand am "vorbit" cu el a fost cand m-am impiedicat eu la coltul strazii de niste pietre, ca bleaga, in timp ce-l plimbam pe Félix si era sa cad. In timp ce ma echilibram din dezechilibrare si ma gandeam in sinea mea cum mi-ar sta rotulele pe pietrele alea colturoase, aud o acceleratie de Harley in spate, apoi o frana brusca cu praf si scartait de pneuri fix langa mine, de mi s-a spariat gandul. O voce ma intreaba strigat daca sunt ok.
Sunt, sunt, strig la randu-mi in vacarmul creat, desi era sa mor acusi de sparietura, iar daca mai stai mult sigur urechile mele n-o sa prea fie... Partea a doua am zis-o in gand, se intelege.
Dupa care omul a plecat la treaba lui cu tot cu zgomot, parca citindu-mi gandurile.

Parca v-am mai spus ca aici oamenii iti fac cu mana de la distanta desi nu te cunosc sau iti dau buna ziua din fata casei inainte sa ajungi acolo. La inceput ma uitam in jur, convinsa ca nu cu mine vorbesc, dar acum le fac si eu cu mana sau le raspund cu vai ce vreme frumoasa/urata/ploioasa/vantoasa, nu-i asa?
Daca mai ai si caine ca noi si te intalnesti cu altii cu caini te poti alege cu invitatii sa le folosesti rampa de coborare spre canal, cu barca (ca numai unii au "sansa" sa aiba fundul curtii pe apa, in cartier). Unii incep chiar sa-ti povesteasca viata lor, daca as avea talent m-as putea apuca de scris povestiri scurte.

Asadar de cate ori ma intalnesc cu vecinul e victorie. La inceput ii raspundeam facandu-i cu mana mai timid apoi din ce in ce mai relaxat, dar cum insista cu semnul victoriei motociclist, am inceput sa-l fac si eu.
Am zis ca poate chiar o fi important pentru om si ce ma costa? :))))